- fricţiúne
- s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. fricţiúnii; pl. fricţiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
fricţiune — FRICŢIÚNE, fricţiuni, s.f. 1. (fiz.) Frecare 2. fig. Neînţelegere, ceartă, divergenţă între două persoane sau două grupuri de persoane; frecătură. [pr.: ţi u . – var.: (2) frécţie, frícţie s.f.] – Din fr. friction. Trimis de cata, 13.09.2007.… … Dicționar Român
fricţiona — FRICŢIONÁ, fricţionez, vb. I. tranz. A face cuiva o fricţiune, a freca. [pr.: ţi o . – var.: frecţioná vb. I] – Din fr. frictionner. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FRICŢIONÁ vb. (med … Dicționar Român
constrictiv — CONSTRICTÍV, Ă, constrictivi, e, adj., s.f. (Consoană) care se pronunţă prin strâmtarea canalului vocal, în aşa fel încât se produce un zgomot de fricţiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus.… … Dicționar Român
frecare — FRECÁRE, frecări, s.f. Acţiunea de a (se) freca; frecuş, frecătură (1). ♦ (fiz.) Interacţiune a două corpuri aflate în contact; forţă pe care o exercită un corp asupra altuia când acesta se freacă de el; fricţiune(1). – v. freca. Trimis de zaraza … Dicționar Român
frecţie — FRÉCŢIE s.f. v. fricţiune. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 frécţie s. f., pl. frécţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FRÉCŢIE s.f. v. fricţiune … Dicționar Român
fricţie — FRÍCŢIE s.f. v. fricţiune. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FRÍCŢIE s.f. v. fricţiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
africat — AFRICÁ//T africattă (africatţi, africatte) (despre sunete) Care începe cu o ocluziune şi se termină cu o fricţiune. /<fr. affriqué, lat. affricatus Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX AFRICÁT, Ă adj. (fon.; despre sunete] Care se… … Dicționar Român
babbit — babbít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BABBÍT s. n. aliaj de staniu, stibiu şi cupru, rezistent la fricţiune. (<fr. babbit) Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN … Dicționar Român
babit — babít s. n., pl. babíte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BABÍT s.n. (tehn.) Aliaj rezistent la fricţiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit]. Trimis de LauraGellner, 17.11.2004. Sursa: DN … Dicționar Român
divergenţă — DIVERGÉNŢĂ, divergenţe, s.f. 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepţii, de atitudini; p. ext. neînţelegere. ♢ expr. A face (sau a fi în) divergenţă = (despre o parte a unui complet de judecată) a şi exprima sau a avea păreri deosebite de ale … Dicționar Român